“Biosensors and biofuel cells based redox electrodeposition polymers”

luni, 13 februarie 2012, orele 11.00 in amfiteatrul Grigore Popa al Facultatii de Chimie, sos. Panduri 90

Microelectrochemistry: From catalysts and corrosion to batteries

marti, 14 februarie 2012, orele 11.00 in amfiteatrul Grigore Popa al Facultatii de Chimie, sos. Panduri 90

Mai multe informatii puteti afla pe site-ul www.chimie.unibuc.ro ]]> http://asc-ub.ro/2012/02/conferinte-sustinute-de-catre-profdr-wolfgang-schuhmann/feed/ http://asc-ub.ro/2012/01/dezbatere-%e2%80%99%e2%80%99participarea-tinerilor-la-viata-democratica-%e2%80%93-stimularea-creativitatii-si-a-inovarii%e2%80%99%e2%80%99/ http://asc-ub.ro/2012/01/dezbatere-%e2%80%99%e2%80%99participarea-tinerilor-la-viata-democratica-%e2%80%93-stimularea-creativitatii-si-a-inovarii%e2%80%99%e2%80%99/#comments Sat, 21 Jan 2012 13:52:27 +0000 Administrator http://asc-ub.ro/?p=2727

Dezbatere

’’Participarea tinerilor la viața democratică –

stimularea creativității și a inovării’’

24 ianuarie 2012

Consiliul Tineretului din România în parteneriat cu Asociația Studenților din Universitatea București desfășoară în data de 24 ianuarie la Casa de Cultură a Studenților din București dezbaterile cu tinerii și reprezentanții instutuțiilor publice responsabile pentru dezvoltarea politicilor pentru tineret, ca parte a implementării celui de-al doilea ciclu al dialogului structurat, având ca temă principală ’’Participarea tinerilor la viața democratică – stimularea creativității și a inovării’’.

Dezbaterile regionale în cadrul dialogului structurat au ca principal scop consultarea directă a tinerilor și a altor actori direct interesați de problematica tineret cu privire la participarea tinerilor în spațiul democratic național și european în vederea îmbunătățirii și dezvoltării cadrului legislativ pentru tineret la toate nivelurile decizionale.

Grupul ţintă vizează tinerii cu vârsta curpinsă între 14 – 35 ani, fiind aşteptate şi autorităţile publice de nivel local şi regional responsabile pentru politicile de tineret. Tinerii din orașul București se pot înscrie completând formularul online sau la adresa de mail dezbatere.tineret@gmail.com până la data de 22 ianuarie, orele 23:00.

Rezultatele dezbaterilor vor fi folosite atât la nivel local și regional, dar și la nivel național și european. Astfel, acestea vor constitui în primul rând recomandările din partea României pentru următorul ciclu de consultări la nivel european, consultări în urma cărora va fi îmbunătățit cadrul normativ pentru tineret. Acestea sunt cu atât mai importante cu cât, în perioada respectivă, se decide viitorul programelor pentru tineret la nivel european (precum Tineret în Acțiune) pentru perioada 2014-2020.

Pentru mai multe detalii privind dezbaterea din orașul București vă rugăm să ne contactați: Cărădeanu Alina – Florina – caradeanu.alina@yahoo.com, 0732.369.025.

Academicianul Marius Andruh a reuşit să-şi vadă visul cu ochii. Copilul care îşi uimea prietenii din sat cu exploziile ce umpleau cartierul de mirosul hidrogenului este azi academician, cercetător, cadru didactic, pasionat colecţionar de stilouri nobile şi ceşti rare, îndrăgostit de Grecia, unde îşi petrece, cu familia, mare parte dintre vacanţe. Apreciat de studenţi şi colaboratori, academicianul Marius Andruh este dovada că, atunci când îţi iubeşti meseria şi o respecţi, primeşti în schimb dragoste şi respect.

- Cum a apărut pasiunea pentru chimie?
Pasiunea pentru chimie a început în şcoala generală, deşi din copilărie, adică la 5-6 ani, eram fascinat de laboratorul şcolii din Smeeni, unde mă ducea un fin al părinţilor mei, învăţător. Acolo scotoceam prin dulapurile cu chimicale şi mă jucam amestecând ce-mi cădea în mână. Prin clasa a VII-a, mi-am şi făcut un fel de laborator în curte, ca atâţia alţii care au făcut din chimie o pasiune. Se găseau nişte truse în comerț, cu ceva substanţe, o spirtieră, pahare Berzelius, eprubete, o pâlnie… Îmi uimeam prietenii din sat cu exploziile de la aprinderea hidrogenului pe care îl obţineam din zinc şi acid clorhidric. Simt şi acum mirosul experienţelor de atunci. M-am hotărât, sigur, prin clasa a VII-a – a VIII-a, în 1968, la 14 ani, când am primit de la o verişoară de-a mea, pe care o iubesc foarte mult, o carte cu micul chimist. Acela este pentru mine momentul în care am conştientizat că asta voi face. Totuşi, în liceu am avut noroc, avându-l profesor pe domnul Dumbravă. Este un profesor excepţional – acum s-a pensionat –, deosebit de exigent, care ştia să te motiveze şi să te antreneze pentru ceea ce era important pentru noi atunci, participarea la olimpiade. Am fost la olimpiada internaţională în clasa a XII-a, în 1973, dar până atunci am participat la etapele naţionale. În clasa a IX-a am luat menţiune, în clasa a X-a premiul doi, iar în clasele a XI-a şi a XII-a premiul întâi.

„Cheia succesului în meserie este să o iubeşti, să te respecţi tu ca specialist într-o anumită ramură, chimie sau orice altceva. Pentru că, dacă tu îţi respecţi şi îţi iubeşti profesia, atunci vei fi respectat şi de ceilalţi”.

- Sunteţi autor de manuale, sunt oare cărţile de azi prea stufoase?
Am vrut ca manualele de chimie să prezinte esenţialul, clar şi sistematic, pentru toţi elevii. Cei care vor mai mult pot să găsească surse de informare şi în altă parte. Cred că manualele la care am fost coautor sunt printre cele mai puţin „încărcate”. În definitiv, manualele, indiferent de disciplină, urmăresc formarea gândirii, culturii şi atitudinii elevului. Alegerea meseriei vine mai târziu.

- Cine sau ce anume poate influenţa un elev în alegerea viitoarei meserii?
Fiecare dintre noi cunoaşte pe cineva, care a urmat o anumită profesie, pentru că a avut un profesor bun la disciplina legată de meseria aleasă. Sunt de admirat şi acei profesori care reuşesc să rămână în amintirea elevilor chiar dacă nu le-au urmat disciplina predată. Sunt de admirat toţi profesorii buni!

- Ce părere aveţi despre practică?
Înainte, practica se făcea la fel ca şi acum. Adică există pentru studenţi practica de vară în industrie, care este foarte binevenită pentru că îi apropie de partea aplicativă a chimiei. Din păcate, industria chimică la noi nu mai este ceea ce a fost. Nu vreau să sune a nostalgie după industria chimică de altădată, dar adevărul este că am avut-o. Acum nu mai avem industrie chimică, iar această practică se face acolo unde se poate. Partea care mă interesează mai mult, în condiţiile în care nu mai avem industrie chimică în stare să absoarbă absolvenţii de la noi şi de la Universitatea Politehnica, este modul în care se face practica pedagogică. Mă îngrijorează chiar modul în care se face practica pedagogică. Trebuie să mă intereseze, pentru că noi furnizăm profesori pentru şcoală generală şi pentru liceu, pregătim deja profesori la unul dintre programele noastre de master pentru a preda ştiințele pentru clasele unde se predă această disciplină sau pentru uman.

„Prefer studentul care din capul locului are acest ideal, de a deveni un profesor bun, şi acest ideal şi-l atinge prin toate activităţile pe care facultatea i le pune la dispoziţie: practica pedagogică, însuşirea de noi cunoştinţe. Aşadar, cred cu toată tăria că practica pedagogică trebuie făcută bine şi cu enormă responsabilitate.”

- Cum se organizează practica pedagogică?
Practica pedagogică nu trebuie făcută întâmplător, nu trebuie făcută o dată pe săptămână. Aş fi preferat practica din perioada studenţiei mele, în care eram scoşi de la ore o lună de zile şi o lună de zile te integrai în activitatea şcolii generale sau a liceului respectiv. Asistai la ore, se comentau orele pe care le ţineau profesorii şi, apoi, cele pe care le ţineau colegii. Era o practică extrem de eficientă pentru a pregăti viitorii profesori, cu condiţia ca studentul respectiv să fi fost atras de meseria de profesor, ceea ce, din păcate, nu mai este cazul azi. Am întrebat mulţi studenţi dacă vor neapărat să devină profesori după ce termină facultatea. Proporţia celor care simt chemarea de a lucra în învăţământ este foarte mică.

- Credeţi în vocaţia de a fi profesor?
Îmi aduc aminte că acum câţiva ani ţineam un curs la seria de fizico-chimie, cum îi spuneam noi, care pregătea, prin specificul ei, numai profesori pentru liceu şi şcoală generală, profesori care să predea şi fizică, şi chimie. Deci, din capul locului, pentru ei era asumat acest viitor. Ceilalţi, care erau la seriile de chimie, puteau să meargă în industrie, în cercetare. Intram la primul curs. Mie mi-a plăcut foarte mult meseria de profesor. Spuneam: „Mâna sus cine vrea să devină profesor”. Nu ridica nimeni mâna şi erau în jur de 50-60 de studenţi. Problema este periculoasă pentru viitorul învăţământului nostru, pentru că avem nevoie de studenţi care să-şi aleagă din vocaţie meseria de profesor, nu să aleagă învăţământul din lipsă de altceva mai bun. Prefer studentul care din capul locului are acest ideal, de a deveni un profesor bun, şi acest ideal şi-l atinge prin toate activităţile pe care facultatea i le pune la dispoziţie: practica pedagogică, însuşirea de noi cunoştinţe. Aşadar, cred cu toată tăria că practica pedagogică trebuie făcută bine şi cu enormă responsabilitate. Nu critic actualul sistem. Am făcut o comparaţie cu ce se întâmpla când eram eu student. Cred că practica pedagogică făcută comasat este mai eficientă decât cea făcută pe fugă, între două ore de laborator şi încă două de curs.
Repet, ar trebui făcut mai mult pentru că este pentru binele învăţământului. Învăţământul nostru înseamnă elevi, înseamnă practică, înseamnă ore, dar înseamnă, în egală măsură, şi profesori foarte buni.

„Uitându-mă la ei, şi fiind profesori buni, începi să te simţi confortabil, îţi zici că învăţământul nostru este pe mâini bune, dar se pare că nu este aşa. Prin urmare, probabil mulţi profesori nu sunt aşa cum ar trebui să fie pentru un învăţământ de calitate.“

- Cum se răsfrânge lipsa practicii asupra calităţii pregătirii profesorilor de azi?
Contactele pe care le am eu cu învăţământul preuniversitar sunt mai degrabă în zona elitistă, pentru că mă întâlnesc, cel puţin la olimpiadele de chimie, cu cei mai buni profesori din ţară. Uitându-mă la ei, şi fiind profesori buni, începi să te simţi confortabil, îţi zici că învăţământul nostru este pe mâini bune, dar se pare că nu este aşa. Aduceți-vă aminte că atunci când aveau loc concursurile de titularizare toate jurnalele prezentau rezultatele de la acestea, iar majoritatea celor care candidau aveau note sub 4. Prin urmare, probabil mulţi profesori nu sunt aşa cum ar trebui să fie pentru un învăţământ de calitate. La liceele mari, desigur, există pretenţii mai mari pentru profesorii respectivi. Am înţeles că acum, conform noii legi, titularizarea este realizată la nivelul şcolii. La prima vedere m-am speriat, dar discutând cu câţiva profesori buni, directori ai unor licee prestigioase, mi-au spus că interesul lor, ca directori, este să aducă profesori foarte buni. Acolo unde angajarea profesorilor se face pe criterii de rudenie, de prietenie şi aşa mai departe, calitatea învăţământului în şcoala respectivă este slabă, pentru că slabă a fost şi înainte, când exista această tradiţie proastă.

- Aţi fost propus de studenţi în Topul Profesorilor Bologna 2007. Unul dintre studenţii dumneavoastră a spus atunci: „Un premiu poate prea mic pentru un profesor atât de mare”. Ce a însemnat acest premiu pentru dv.?
O bucurie, pentru că-mi place foarte mult să predau, chiar dacă acum nu mai predau multe ore, pentru că am nevoie de timp pentru cercetare. Mie îmi plac amândouă, cercetarea şi activitatea didactică. Prin urmare, activitatea de cercetare este cea mai importantă într-o universitate, cu condiţia ca şi activitatea didactică să se desfăşoare cum trebuie.

- Aţi fost o perioadă cel mai tânăr academician român. Cum a fost?
Am fost cel mai tânăr membru corespondent… Era în 6 iunie 2001. A fost unul dintre cele mai importante momente ale vieţii mele profesionale. Iubesc foarte mult Academia Română. Sunt mândru că sunt membru al ei, şi am fost titularizat acum doi ani, în 2009. Dar, vedeţi, dacă mă întrebaţi data intrării în Academia Română, am să vă spun precis: 6 iunie 2001.

- Sunteţi şi preşedintele CNATDCU, consiliu care are un rol greu atunci când trebuie să decidă excelenţa în cariera didactică academică. Cum vă descurcaţi şi cu acest post?
Ne-am propus să nu existe nici un fel de suspiciune privind deciziile noastre. Sunt foarte mulţumit că am reuşit formarea unor comisii cu unii dintre cei mai importanţi profesori şi cercetători din ţară. Am cooptat, de asemenea, specialişti din străinătate. Primele întruniri ale comisiilor şi ale consiliului general au dovedit că suntem pe drumul cel bun: exigenţa maximă, dar nu absurdă, în binele ştiinţei şi învăţământului din ţara noastră. Am stabilit criterii exigente, dar uşor de atins pentru cei cu adevărat buni. CNATDCU oferă abilitarea celor care vor să îşi construiască o carieră profesională, pe baza rezultatelor activităţii de cercetare independente – dreptul de a conduce doctorate şi de a ocupa un post de profesor.

- Consideraţi că aţi reuşit până acum să faceţi ce v-aţi propus?
Am absolvit Facultatea de Chimie în 1979, care pe atunci era în exil la Politehnică. Am făcut un stagiu de trei ani în producţie, obligatoriu în acei ani, la I.P.R.S. – Băneasa. Preocupările de acolo (semiconductori, circuite integrate etc.) erau foarte interesante, dar nu pentru mine. Mi-am făcut însă prieteni buni şi a fost perioada în care am citit beletristică cât pentru zece ani… Apoi am intrat în cercetare. Între 1982-1984 la Centrul de Chimie-Fizică, acum la Academia Română, şi, din 1984, la Facultatea de Chimie, la început cercetător, apoi cadru didactic. Teza de doctorat am susţinut-o în 1988, conducător fiindu-mi academician Maria Brezeanu, şi tot în 1988 am trecut pe post de asistent universitar. Apoi, din 1990, când a devenit posibilă participarea la competiţii pentru burse în străinătate, am făcut două stagii postdoctorale, unul la Paris, 1991-1992, cu profesorul Olivier Kahn, şi Göttingen, 1992-1993, ca bursier Humboldt, cu profesorul Herbert W. Roesky. Din 1996, când am devenit şi profesor titular, am hotărât să încerc să fac chimie în aceleaşi condiţii şi cu rezultate comparabile cu laboratoarele din străinătate. Cred că am reuşit.

Articol preluat de pe  www.scoalaedu.ro .

Intrarea este liberă!

Stagiunea „Prietenii muzicii în Universitatea din Bucureşti” face parte din proiectul „Musica Mobile”. Concertul face parte din programul “Oportunități la tine acasă” finanțat de către Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România și Exces Music. Programul „Oportunităţi la tine acasă” a debutat în septembrie 2009 ca eveniment anual dedicat susţinerii financiare şi profesionale a tinerilor din domeniul muzicii culte. Proiectele din cadrul acestui program urmăresc scopul comun de a oferi interpreţilor talentaţi şansa de a acumula experienţa necesară unei cariere de succes, ajutându-i, în acelaşi timp, să obţină un venit periodic din prestaţiile artistice. Astfel, la nivel naţional se derulează deja, de la data amintită, o serie de turnee de concerte de jazz şi de muzică clasică ce promovează, sub diferite denumiri, tineri muzicieni români de valoare.

Partenerii programului sunt Universitatea din Bucureşti, Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti (UNMB), Radio România Cultural (RRC), Metropotam, evenimentestudențești.ro, calendarevenimente.ro.

Sursa: StartUB

Campania umanitară bianuală, Smile, se află la cea de-­a XIII-­a ediţie. Este vorba despre un program desfăşurat de Asociația Studenților din Facultatea de Limbi și Literaturi Străine (ASLS) cu scopul ajutorării copiilor de la orfelinatele și spitalele din Bucureşti, prin donaţii şi organizări de evenimente cu scop caritabil. Anul acesta ASLS și-a îndreptat atenția către Centrul de Coordonare, Consiliere, Evaluare şi Suport „Sfântul Spiridon” din str. Aleea Ciceu nr.12, Sector 4, București. Cu banii strânși din donații și din  sponsorizări se vor achiziţiona obiecte necesare celor 90 de copii din cele 15 Case de Tip Familial aflate în subordinea Centrului.

Având ca slogan ”Zâmbește cu noi!”, ediția de iarnă a campaniei aduce noi surprize.Mai exact, „Smile” continuă printr-o frumoasă petrecere în pijamale, joi, 8 decembrie, găzduită de Chat Noir Club, (situat pe strada Blanari, numărul 5).

Startul la distracţie se va da începînd cu orele 20. Iată câteva din ingredientele unei seri de neuitat: muzică bună, pijamale , bătaie cu perne, veselie şi multe, multe zâmbete.De asemenea, în calitate de invitați speciali, cei din trupa „Les Elephants Bizzares” vor fi alături de ASLS, contribuind şi ei la împlinirea unui vis.

Invitațiile se pot procura de la infodeskurile din Edgar Quinet 5-7 și Pitar Moș 7-13 în intervalul orar 10:00-16:00, de la Asociațile Studențești partenere sau de la intrare, în seara evenimentului contra sumei de 10 lei.Atât de puţin şi totuşi atât de mult pentru cei ce au nevoie de ajutorul nostru.

Anul acesta, poţi fi chiar tu Moş Crăciun! Fii alături de ASLS!

Smile!

Parteneri:

- ASUB, ASAA, ASMI, ASC-UB, ASSP-UB;

- start-ub.ro, metropotam.ro, evenimentestudentesti.ro, lumebuna.ro, amelie.ro

Vor participa ambasadorii Suediei, Franței și Poloniei.